Istoria feudala a Bucurestilor se contopeste in buna masura cu trecutul Curtii Vechi. Nucleu al vietii economice, loc de inaltare a unor importante edificii voievodale, zona Curtea Veche a polarizat timp de mai multe secole viata economica, sociala si politica a celui mai mare oras romanesc. La inceput a fost o cetatuie, cu suprafata de 160 m.p., cu ziduri de caramida si sant de aparare. Intre anii 1458-1459 s-a ridicat peste fundatiile primei fortarete Cetatea Bucurestilor atestata documentar in Hrisovul lui Vlad Tepes din 20 septembrie 1459. La adapostul zidurilor cetatii s-au strans mestesugari si negustori, formand centrul vietii economice a Bucurestilor. La jumatatea secolului al XVI-lea, o data cu domniile lui Mircea Ciobanul, Patrascu cel Bun si ale urmasilor acestora, vechea cetate a fost transformata in Palat Voievodal, inconjurat de un teritoriu ce insuma cca. 25 000 m.p. In secolul al XVII-lea Matei Basarab, Grigore Ghica, Gh. Duca si indeosebi Constantin Brancoveanu au extins Palatul construind cladiri pentru slujitori, chioscuri si gradini. Tot in acelasi secol o serie de calamitati naturale si ocupatii straine au subrezit ansamblul arhitectonic domnesc. In 1798 Constantin Hangherli a scos la mezat Curtea Veche dupa care negustorii si mestesugarii si-au construit case si ateliere, s-au trasat noi strazi. Alaturi de aceste monumente din vechea curte domneasca se mai pastreaza astazi biserica Buna Vestire, casa domneasca si subsolurilecorpului de garda din ansamblul Hanul Manuc.
